Şi eu am avut parte de plecarea în vacanţa de iarnă, pe care mereu o petrec împreună cu familia, în casa părinţilor, unde nimic nu are glamour de paiete, strălucire cumpărată la cutie, nimic nu are preţ de Mall, atmosfera nu a avut parte de şedinte foto ca la carte... doar că acolo am fost iar copil...
Acolo am parte de armonie, pe care o simt în fiecare gest: în mişcările calculate ale mamei, când ne serveşte micul dejun din copilarie...(întotdeauna va avea gustul de atunci), cafeaua "nepotrivită" (alegerea mea e Nescafe 3 în 1) pe care ar înlocui-o oricând cu un ceai din plantele de ea uscate... în tonul aparent serios al tatălui meu care îmi propune să facem nu-ştiu-ce, chiar dacă "să facem" înseamnă că "voi face doar eu"... Acolo mi se atrage atenţia că sunt îmbrăcată prea subţire, iar mie îmi vine să râd. Şi uneori chiar râd cu poftă, pentru că dintr-o dată mă simt atât de mică, şi pentru că, deşi nu recunosc, mi-a fost aşa de dor de grija cu care mă înconjoară ai mei. Din fiecare gest al lor şi vorbă sufletească reiese acel ceva nerostit de care avem nevoie, dar pe care îl simt şi eu, şi mama, şi tata, şi sora mea... că numai acasă iubim şi suntem iubiţi necondiţionat.
Deşi mă aşteptam la calm, linişte şi candoare, de la intrarea în oraşul natal am fost întâmpinată de un superb foc de artificii pe una din străduţele lăturalnice... (tata a ţinut să menţioneze că nu mă putea aştepta altfel). În fine, ajungem acasă, unde înainte mamei nerăbdătoare... vine aroma de cozonac cald, care doar în preajma Crăciunului are efectul dorit... Deja auzeam colindători...dar nu îi aşteptam decât peste o zi, căci bradul de Crăciun este mereu împodobit pe 23 decembrie...
Anul acesta nu a mai fost "cocoşat" cu toate podoabele existente în pungile care ticseau sertarele, deoarece a fost mai ... eco... Aşa că i-am adăugat doar câteva, pe cele mai plăcute vederii... şi secolului XXI...
Acolo am parte de armonie, pe care o simt în fiecare gest: în mişcările calculate ale mamei, când ne serveşte micul dejun din copilarie...(întotdeauna va avea gustul de atunci), cafeaua "nepotrivită" (alegerea mea e Nescafe 3 în 1) pe care ar înlocui-o oricând cu un ceai din plantele de ea uscate... în tonul aparent serios al tatălui meu care îmi propune să facem nu-ştiu-ce, chiar dacă "să facem" înseamnă că "voi face doar eu"... Acolo mi se atrage atenţia că sunt îmbrăcată prea subţire, iar mie îmi vine să râd. Şi uneori chiar râd cu poftă, pentru că dintr-o dată mă simt atât de mică, şi pentru că, deşi nu recunosc, mi-a fost aşa de dor de grija cu care mă înconjoară ai mei. Din fiecare gest al lor şi vorbă sufletească reiese acel ceva nerostit de care avem nevoie, dar pe care îl simt şi eu, şi mama, şi tata, şi sora mea... că numai acasă iubim şi suntem iubiţi necondiţionat.
Deşi mă aşteptam la calm, linişte şi candoare, de la intrarea în oraşul natal am fost întâmpinată de un superb foc de artificii pe una din străduţele lăturalnice... (tata a ţinut să menţioneze că nu mă putea aştepta altfel). În fine, ajungem acasă, unde înainte mamei nerăbdătoare... vine aroma de cozonac cald, care doar în preajma Crăciunului are efectul dorit... Deja auzeam colindători...dar nu îi aşteptam decât peste o zi, căci bradul de Crăciun este mereu împodobit pe 23 decembrie...
Anul acesta nu a mai fost "cocoşat" cu toate podoabele existente în pungile care ticseau sertarele, deoarece a fost mai ... eco... Aşa că i-am adăugat doar câteva, pe cele mai plăcute vederii... şi secolului XXI...
Cu greu ne despărţim de poadoabele colorate, ale anilor trecuţi, dar dacă le combinăm potrivit, vor părea ca noi...Iar oraşul a arătat...ca în poveşti... Ce-i drept, părea o poveste cunoscută, spusă de altcineva, într-o vreme trecută, dar mereu ascultată...
Cea mai plăcută surpriză, în sufletul cui a fost copil cândva... a apărut lângă jucăriile care scoteau la vârste fragede cele mai frumoase fotografii...
Dar niciodată nu e prea târziu să le obţii...
Şi chiar te poţi bucura de ele... 
Însă clipele magice care mi-au atras toată admiraţia... au fost artificiile de Revelion... Una a fost a mea...
Şi a fost divină... Exploziv, divin şi pozitiv să fie şi anul care tocmai a venit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu