Se afișează postările cu eticheta Amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Amintiri. Afișați toate postările

08 septembrie 2012

Pentru că este week-end, să mai citim...

     Și ca inspirație, trec peste o listă scurtă de volume răsfoite în acestă vară... Unele au rămas neachiziționate. Căci așa mi se pare provocator, să fie ale mele ca să le pot citi când am timp. Am citit în ultimele luni „Apă pentru elefanți” ale cărei pagini le-am terminat într-un peisaj minunat...

 
 
     Înainte de vacanță încercam să înțeleg frământările unui adolescent ce se visa „de veghe în lanul de secară”... Iar ca să am ceva început pe noptieră în fiecare seară, lecturez în prezent James Joyce, „Oameni din Dublin”. (De fapt, nu am noptieră, nu mai am timp să citesc în fiecare seară, iar cartea stă mai mult în poșetă doar-doar mai găsesc timp în tramvai, metrou etc.)
     Pentru că am primit cadou în această vară un bonus pentru achiziționarea „a ceva ce-mi doresc”, amintirea mi-aș dori să fie unul dintre titlurile lui Jamie Oliver. Unul anume... ceva de genul cum să gătești în 24 de ore. Mi-a atras atenția când am răsfoit-o în librăria Cărturești, mi-a plăcut pentru că Jamie îți arată că arta gătitului pleacă din suflet, se deprinde cu multă creativitate și se creează chiar din cămară (prin aranjarea rafturilor, prin aprovizionarea cu o bază de alimente, prin depozitarea lor deloc întâmplătoare).
      Let's go shopping!
 
     Și pentru că am chef și de povestit, nu doar de citit, inserez și spațiul virtual de mult început, despre cum este la școală .
 

02 octombrie 2011

Eu - în postura de model


   


 În urmă cu câteva zile 
am avut un shooting pentru kinderii din posesie, 
din care împărtășesc ce a ieșit...






                                                                                               

14 decembrie 2010

E iarnă. Din nou

     Și a trecut un an de când am descoperit, plină de recunoștință, noi preocupări... blogger, Facebook... alt stil beletristic de lecturat... altă liniște sufletească. Era iarnă cu un an în urmă, când m-am entuziasmat atât de tare în fața laptopului cu puține utilizări până atunci. Îi atribuiam noi sarcini, noi intervale orare de utilizare. Ce-i drept, și noi viruși electronici... fără de care nu se putea, tot navigând. 
     Iar acum, recitind gândurile de peste timp, reușesc să înțeleg că vorbele sufletului meu au fost rostite cu voce tare, dorințele au căpătat contur, copleșirea râvnită a invadat nepăsătoare și chiar și lista ”to do” se transformă în ”done”. Am început cu această imagine și cu urări de bine, lansate online. M-a fascinat doar închipuirea unui astfel de decor, dacă nu în căminul meu, măcar pe blogul meu. M-a caracterizat o perioadă. Acum văd că e în tendințe: bradul de Crăciun se vrea argintiu anul acesta. 



Al meu rămâne același  ca în fiecare an și mă emoționează de fiecare dată când vine vremea să îmi îmbogățească atmosfera de sărbători...

24 mai 2010

Old tape... new feelings...

      Just found one tape in my fashioned house...
                                In the secondary school's time was my favourite strains...

14 februarie 2010

"Analize medicale"

     Singura felicitare dăruită cu drag vreodată o cumpărasem fără un motiv special de aniversare, doar pentru că avea un mesaj deosebit... Stătea de câteva luni bune în tradiţionala "cutie de pantofi" care ascundea plicuri legate cu fundiţe roz, scoici de pe plajele străbătute în adolescenţa neliniştită, bileţele cu "sfaturi părinteşti" despre ce am de făcut când sunt "home alone" şi multe alte amintiri plăcute din viaţa mea...

     Era o zi de vineri, sfârşitul unei săptămâni de investigaţii medicale programate de mult timp şi mereu amânate... Eram nerăbdătoare în faţa telefonului pe care îl aşteptam să sune, mai devreme sau mai târziu... Am fost surprinsă că la celălalt capăt al firului cineva aştepta la fel ca mine... nerăbdător, curios, timid şi cu oarece emoţie în glas, având în vedere că se ivise prima ocazie de a sărbători, dar, mai mult decât atât, îngrijorat pentru starea mea de sănătate...

     Nu am avut nevoie de mai mult, pentru a mă decide să-i arăt (cu toată încrederea) plicul ce conţinea rezultatul "analizelor medicale"... Am asistat la emoţia cu care a fost citit conţinutul... redat în cuvintele de pe felicitarea ce m-a salvat... "TE IUBESC! ŞI ASTA NU TRECE CU NIMIC!"

     Şi nu doar pentru că era 14 februarie...