29 ianuarie 2010

Coana Miţa Biciclista (...ticul verbal al mamei mele)

"Cel mai drăguţ articol citit săptămâna aceasta..."

Subiect de poezioare deocheate, prima femeie din România care a mers pe bicicleta şi cea care a inventat costumul de baie sumar, Miţa Biciclista este un personaj emblematic al epocii interbelice a Bucureştiului. Curtezană celebră şi femeie excentrică, Miţa a dus o viaţă extravagantă până la sfârşitul vieţii. Cunoscută mai mult din folclorul urban al Bucureştiului interbelic, Miţa Biciclista (1885-1968) a existat în realitate. Pe numele său adevărat Maria Mihăiescu, Miţa Biciclista a fost o femeie frumoasă, curtată de personalităţi marcante ale epocii sale. Maria Mihăiescu s-a născut în 1885, la Diţeşti, în judeţul Prahova şi a cunoscut celebritatea odată cu pasiunea sa pentru biciclete. Dacă ai fi trăit în Bucureşti pe la 1900, cu siguranţă ai fi fost marcat de prezenţa unei femei frumoase care la orele prânzului se plimba pe "biticlu" pe Calea Victoriei.
Porecla de Miţa Biciclista i-a fost atribuită de ziaristul George Ranetti, redactorul şef al ziarului Furnica. Dezamăgit că diva nu îi acordă atenţie şi nu răspunde la atenţiile sale, ziaristul a cadorisit-o cu o poreclă de toata frumuseţea, care a stârnit multe zâmbete în crâşmele din centrul Bucureştiului. "Când apărea pe Calea Victoriei, "aristocraţii" de la Capşa, "burghezii" de la Otetelesanu şi "boemii" de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică "Miţa Biciclista". Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari A la Madame Butterfly", consemnează Alexandru Predescu în "Vremuri vechi bucureştene".
Miţa Biciclista era o femeie foarte frumoasă pentru aceea vreme, avea părul vopsit blond şi tuns scurt şi cu ochii verzi - albaştri. Frumuseţea sa nu a trecut neobservată şi bărbaţi celebri ai vremii precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga şi regele Ferdinand, care au suspinat după dulcea duduiţă. Regele Ferdinand a mers chiar mai departe şi i-a dăruit casa de la Piaţa Amzei care îi poartă numele şi acum, iar regele Manuel al Portugaliei a cerut-o de soţie, însă Miţa Biciclista l-a refuzat, rămânând fidelă iubirii vieţii sale, doctorul Nicolae Minovici. În acea epocă, Miţa Biciclista mai era cunoscută şi drept Miţa Cotroceanca, porecla obţinută în urma presupusei sale legături cu regele Ferdinand şi a bârfelor care circulau la Curtea Regală din Cotroceni. Miţa Biciclista era cunoscută şi pentru viaţa extravagantă şi luxoasă pe care o ducea. La acea vreme, cucoana deţinea o trăsură, o maşină coupe, servitori din Polonia, mânca numai la Athenee Palace şi îşi vopsea părul la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei. Miţa Biciclista era însă o femeie preţioasă, care le vorbea tuturor cu superioritate. După o perioadă de şedere la Paris, Miţa Biciclista a adoptat stilul de viaţă franţuz şi extravagant şi le vorbea tuturor în limba franceză, chiar şi servitorilor din Plonia care nu întelegeau nimic din ce spunea cucoana. La Paris, Miţa Biciclista a dat lovitura la o bătaie cu flori pe Champs-Elysees, unde a concurat alături de una din frumoasele parizience şi a câştigat prin faptul că pielea de pe biciul de la trăsură era împodobită cu flori. Printre extravaganţele Miţei Biciclista se numără şi scăldatul în mare, într-un costum de baie sumar. La acea vreme, toată lumea se bălăcea în apă în halat, iar apariţia Miţei în "bikini" era un lucru nemaivăzut. Acest fapt a determinat chiar intervenţia unui şef de post care a somat-o să iasă imediat din apă. Miţa a ieşit nervoasă din apă şi l-a lovit cu umbrela pe poliţist, întrebând de ce "şuiera". După moartea primului soţ, Miţa s-a căsătorit la mijlocul anilor '40 cu generalul Alexandru Dimitrescu. În acele vremuri au început şi problemele financiare ale familiei sale. După ce ani de-a rândul a trăit în lux, Miţa închiriază o parte din camerele casei, iar ea se mută la mansardă, în fostele dependinţe ale casei. Cu toate acestea, excentrica diva nu renunţă la extravaganţele sale. În acele vremuri se spunea că îşi trimitea soţul la cerşit. Îl îmbrăca în nişte haine vechi şi ponosite şi îl trimitea să ceară bani de la un magazin alimentar de pe strada Mendeleev. Şi chiria pe care o percepea locatarilor săi era destul de piperată. Cu banii obţinuţi, Miţa Biciclista lua cina la Athenee Palace.
Mărturie a luxului în care a locuit Miţa Biciclista rămâne casa de lângă Biserica Amzei din capitală. Clădirea a fost construită în 1910, de arhitectul N.C. Mihăiescu şi este declarată astăzi monument de arhitectură în stil baroc. Astăzi, dacă te vei plimba prin centrul capitalei, pe lângă Biserica Amzei sau Ambasada Franţei, vei observa pe colţ o casă dărăpănată, într-o stare avansată de degradare. Casa mai păstrează însă farmecul interbelic, cu balcoane şi basoreliefuri cu heruvimi, lei şi cupidoni. În prezent, casa este locuită de diverşi chiriaşi care îşi aşteaptă de la o zi la alta ordinul de evacuare. Chiar dacă clădirea a fost cumpărată de urmaşii Miţei, conformă legii, chiriaşii mai pot rămâne în imobil trei ani de zile. O altă poveste interesantă legată de această clădire spune că Miţa Biciclista ar fi fost vecină cu celebra mătuşă Tamara. Mătuşa Tamara locuia pe strada Cristian Tell, în apropiere de casa Miţei Biciclista. Dacă vrei să descoperi Bucureştiul şi casele sale emblematice, iar povestea Miţei Biciclista ţi-a atras atenţia, atunci te poţi plimba pe străzile din centru şi poţi vedea ce a mai rămas din casa primei femei din România care a mers cu bicicleta. Casa Miţei Biciclista se află pe strada Biserica Amzei la numărul 9, în apropiere de Piaţa Amzei şi Ambasada Franţei.

3 comentarii:

  1. mi-a placut mult povestea ta despre "Coana Mita"- stiam o parte din povestea vietii ei, insa multe din amanuntele pe care le-ai dat imi erau necunoscute.
    eu am obiceiul sa ma plimb pe strazile din centru, cele cu case vechi, unele atat de darapanate incat trebuie sa trec pe celelalt trotuar, de teama sa nu se prabuseasca. insa multora nu le stiu povestile, care cu siguranta ar putea concura cu orice scenariu de film bun contemporan. cateva dintre ele le-am aflat de pe pagina lui Alex GAlmeanu, care pe langa fotografiile senzationale, unele unicat, posteaza si istoria locului prezentat.
    Bucurestiul e un oras minunat, cu un ritm senzational si o istorie pe masura- pacat ca ne oprim atat de rar sa ascultam ce are de povestit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii, eu (spre disperarea multor persoane care au contribuit la educaţia mea) nu am ţeluri în viaţă, ci doar visuri mici... iar tu nu întâmplător ai pomenit de Alex Gâlmeanu. Visez la: o şedinţă foto a la Alex G., un aparat foto (mult de tot), poze din locurile fireşti pe unde pun piciorul...iar clădirile de care tu spuneai au nişte "surori" în zona Carrefour Orhideea, pe unde eu trec cam o dată pe lună, ca să evadez din Bucureşti. Dar de fiecare dată, cu mult umor mă gândesc să "micşorez" viteza, căci altfel ar fi ultima plimbare... Nu de alta, dar eu chiar visez să fac poze...peste tot...

    RăspundețiȘtergere
  3. haha, mi-a placut- "sa miscorezi viteza ca sa nu fie ultima plimbare"- n-ai idee de cate ori aud eu asta pe zi ;-)

    in alta nota, as fi tare incantata sa gasesc fotografii din Bucuresti si pe blogul tau- de fapt, asa m-ar motiva sa-mi iau si eu aparatul cu mine in peregrinarile de weekend, si sa-i fac macar pe cititorii mei sa afle mai multe despre orasul asta hulit(in general de catre oameni care nu-l cunosc) pentru uratenia si mizeria lui.asa ca urmeaza-ti visul, asa ii vei inspira si pe altii(mie cu siguranta mi-ai dat idei).
    Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere