Unde aş pierde vremea

Cea mai mare plăcere a mea este să colind "a aduceri aminte" boutique-urile în care să adulmec trecutul obiectelor decorative aducătoare de atmosferă antică, descoperită doar în romanele ("melancolic") istorice... Acestea nu incită la negoţ, dimpotrivă, îţi dau sentimentul că la întoarcerea acasă ai putea să răscoleşti şi tu prin cufărul mamei sau al bunicii, poate chiar al tău, din vremea când orice clopoţel, carte poştală sau brăţară reprezentau pentru tine...toată viaţa ta ("interioară")... Şi spun doar să răscoleşti, pentru că scoaterea lor, din nou, pe mobilierul  modernist ce ne îmbracă locuinţele, nu ar crea acel aer vintage, epocal, ce îl exprimă...
Dar la final, cu atâtea preumblări prin tot oraşul aglomerat de oameni ca mine, care îşi încarcă sufletul cu frumosul din vitrine, sau poate nu doar atât... restul timpului pe care l-aş mai avea de pierdut, ar fi... aici. Cel puţin, în acest anotimp...

Totuşi, nicio adulmecare nu ar lăsa amprente dacă nu ai aduce-o şi acasă, aşa că m-aş hotărî la câteva mostre de răsfăţ (vizual)...pentru căminul meu...