...

„Căci am trăit ca să te aștept și în inima mea băteau pașii tăi...”
                                                            Victor Hugo

De dinișoară

     Deși termenul (dinișoară) nu e des întâlnit, îl voi defini cu prima ocazie pe aici, însă acum mă grăbesc să postez primul cadou din vara aceasta (anotimpul în care pot spune că mi se-ntorc gesturile de peste an), oferit cu simpatie (n-am mai folosit de mult cuvântul) de către o persoană plină de viață (chiar și la ora aceea). De fapt, n-ar fi primul, deoarece luna iunie a fost plină de cadouri, dar pe acelea le introduc în categoria „profesionale”. 

     Ieri, la ceas de seară, pe neașteptate (așa cum se întâmplă mereu în situațiile plăcute) am ajuns într-un loc plin de oameni, dar cu dorința de a-l revedea mereu, la o limonadă cu o drăguță prietenă. Bucuria revederii a debutat cu ce vedeți aici... și a continuat cu amintirile ultimei întâlniri, care a fost o adevărată sesiune de shopping... Grădina Verona (căci aici am ajuns) era nemaipomenită, discret iluminată, aglomerată, așa cum e fain în fiece seară de vară. Limonada era cea binecunoscută, dar ușor nepotrivită pentru gradele temperate ale serii, de fiecare dată când o gustam îmi închipuiam că am în pahar un cappuccino vienez („mă dau în vânt” după astfel de licori). 

     

     Să revin la „cadou” (deși sunt singura care-l consideră astfel, cred): n-am mai primit așa ceva de la 18 ani, când am descoperit fără să vreau surpriza pentru majorat, iar în momentul aniversar am mimat încântarea, pe atunci tot o monogramă, așa încât aseară am fost atât de încântată să văd din nou un cadou care mi se adresează, care mi se potrivește, atât de șic și de ... „dinișoară” (prietenii știu de ce)!

My morning (with coffee, of course, cappuccino thins and a lot of time)

Drink coffee with ... anything

 ... because the sunrise is more beatiful

 read my sign of the zodiac

  ... and new things about others                                                                                                                                                      








                                                                                                                                               

... at last update my blog life








Have a nice and quiet morning!

Un răsărit în București

      Am ieșit ieri dimineață în oraș, mult prea devreme pentru a ajunge la o întâlnire. Din precauție, am avut se pare privilegiul de a mă bucura de un răsărit în mijlocul Bucureștiului... 

     A fost o dimineață dulce, m-am trezit zâmbind pe stradă, fără să recunosc pe nimeni trecând pe lângă mine, aparatul foto a surprins câteva cadre (deși se simte nevoia unuia super profi), dar toată starea mea de bine se transpune acum în aceste cuvinte. Ce vedeam eu vedea orice trecător, de aceea cred că mie îmi lipsea graba lor, iar lor le lipsea vacanța mea... însă mi-a atras toată atenția și admirația oglindirea acestui răsărit pe clădirile care mă înconjurau.

                                                                                                                                                                                            

Universitatea București                                                                                                

Hotel Intercontinental

Teatrul Național

     Cum povesteam mai devreme, a fost o plimbare veselă, cu o privire aruncată pe la cărțile vechi, dar rămase în exemplare de neîmprumutat (cele mai multe dintre ele), dar cel mai tare m-au amuzat ușile nedeschise încă ale unora dintre tarabe.

     Am trecut și pe lângă locul de unde în fiecare sâmbătă de vară răsună acordurile superbe ale unei orchestre de seară... 

     Și am ajuns într-un final la întâlnirea mea. Cu răsfățul. 

     Toate acestea, în micul meu pelerinaj ca un mare „gură cască”, aici...

Ultima zi...

     ...din primul concediu de anul acesta se anunță oricum însorită, dar nimic nu se compară cu atmosfera unei dimineți prelungite, fără planuri, dar cu așteptări (sper la unele în acord cu moderatul chef personal), fără să mă gândesc vreo secundă la ziua de luni, dar cu nerăbdarea de a reveni la rutina plăcută a săptămânilor de lucru... Până mâine (care mi se pare departe, departe, depaaarte...) sunt cufundată deja în răsfățul matinal obișnuit (a se citi ”cel de toate zilele”).

Bună dimineața! Și rețeta este 3 în 1: cafea  + blogger + ... (toate indispensabile)...

P.S.: Sper să găsesc termenul cel mai potrivit de definire a celui de-al treilea ingredient sufletesc...

Din nou februarie...

     Mi-aduc aminte că am scris cu un an în urmă despre ce mi-aș fi dorit să mi se întâmple, despre lucrurile de care îmi era dor, despre ceea ce îmi lipsea și cred că am scris despre amintiri. Cred. Acum e din nou februarie. Am sentimentul unui deja-vu. E din nou vacanță. Dar e un nou început. În sufletul meu toate sunt noi, atât de cunoscute, dar nemaiîntâlnite. Sentimentul de bine dorit s-a instalat fără să bată la ușă, fără preaviz, fără ca măcar să îmi închipui că va stărui. Da, simt toată copleșirea la care am aspirat sufletește cu mult timp în urmă...

Cu acorduri divine...

Am descoperit un videoclip cu o poveste!!! Cu o poveste minunată...

Preferatele mele

Thank you, God! Again! For this gorgeous box! Because you spoil me with such a gift...

Cu Wella

Este o gamă excelentă, care m-a încântat doar la vederea culorii mov, ştiind că aproape toţi furnizorii de produse cosmetice de pe piaţă folosesc această culoare pentru ambalajele produselor ce îngrijesc părul fin, fără volum, cum şi eu posed la momentul acesta. Ce-i drept, doar la salon aveam parte de efectul întregii game, dar acum răsfăţul s-a mutat şi la mine acasă. A venit la timp, chiar la începutul primăverii, când tot organismul are nevoie de revigorare.

Chiar şi cititoarele postărilor mele sunt mai înfloritoare decât noul anotimp... (îţi admir îndelung buclele şi nuanţa lor, "vernal Anca", şi aştept o.k.-ul pentru a posta noul tău look şi aici)...

Known Anca...                                                                ...and the new Anca