Am ieșit ieri dimineață în oraș, mult prea devreme pentru a ajunge la o întâlnire. Din precauție, am avut se pare privilegiul de a mă bucura de un răsărit în mijlocul Bucureștiului...
A fost o dimineață dulce, m-am trezit zâmbind pe stradă, fără să recunosc pe nimeni trecând pe lângă mine, aparatul foto a surprins câteva cadre (deși se simte nevoia unuia super profi), dar toată starea mea de bine se transpune acum în aceste cuvinte. Ce vedeam eu vedea orice trecător, de aceea cred că mie îmi lipsea graba lor, iar lor le lipsea vacanța mea... însă mi-a atras toată atenția și admirația oglindirea acestui răsărit pe clădirile care mă înconjurau.
 |
| Universitatea București |
 |
| Hotel Intercontinental |
 |
| Teatrul Național |
Cum povesteam mai devreme, a fost o plimbare veselă, cu o privire aruncată pe la cărțile vechi, dar rămase în exemplare de neîmprumutat (cele mai multe dintre ele), dar cel mai tare m-au amuzat ușile nedeschise încă ale unora dintre tarabe.
Am trecut și pe lângă locul de unde în fiecare sâmbătă de vară răsună acordurile superbe ale unei orchestre de seară...
Și am ajuns într-un final la întâlnirea mea. Cu răsfățul.
Toate acestea, în micul meu pelerinaj ca un mare „gură cască”, aici...
