Merry Christmas!!!

Deși această urare, în traducere familiară, mi se face când mormăi adormită, e scrisă la câteva secunde după miezul nopții, doar-doar l-oi prinde pe Moșu' când se strecoară ușor sub brad să așeze cadourile, în schimbul unui pahar cu lapte cald și prăjituri de casă... Cred totuși că am greșit rețeta: paharul meu este pe jumătate plin cu vin, toate luminile sunt aprinse în casă, bradul meu „glamorous” este acoperit de cadourile primite deja, iar la prăjituri încă n-am umblat. Si culmea, acum câteva ore, amintindu-mi de micile suflețele care îmi înseninează fiecare zi de lucru, zic să trimit și eu mesaje de asigurare că Moș Crăciun va trece pe la fiecare copil oriunde s-ar afla. Și primesc răspuns peste câteva zeci de minute (mă întreb dacă atâta timp a fost necesar pentru formularea lui): „Miss, nu există Moș Crăciun!”. Sunt ușor derutată! Oricare ar fi adevărul, eu cred că merit un cadou! (unui prieten vechi i se pare că am fost mai cuminte anul acesta; iar sunt derutată!)

HO! HO! HO! Merry Christmas!