Povestea creionului

      Ce am citit sub magnetul de frigider al unei bune prietene...

      "Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

      - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate o poveste despre mine?

      Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

      - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

      Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

      - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

      - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care, dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna nişte oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

      Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi el ne conduce totdeauna conform dorinţei lui.

      A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă, va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

      A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce e greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

      A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

     Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă întotdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta." (ulterior am aflat că este o scriere a lui Paulo Coelho)

      P.S. Mesajul e adânc, dar a fost înţeles chiar şi de suflete cu zece ani de viaţă... cărora le doresc să facă parte dintr-o lume cu multe creioane ascuţite, să nu aibă prea des nevoie de ascuţitori, nici de guma de şters, dar să îşi recunoască mereu greşelile, calea să le fie netezită fără încetare... spre menirea de a deveni oameni buni, mereu mai buni.