13 decembrie 2009

După-amiază de duminică

"Chestiunea femeii solitare a fost tratată cu atâta sagacitate în paginile acestei cărţi, încât speranţele mele de a adăuga ceva de valoare sunt aproape nule." Sunt de acord cu Frank Crowninshield când o descoperă pe aceasta extrem de feminină şi de atrăgătoare... şi îi recomandă, ca soluţii, hobby-uri sociale, surprinzătoare la prima vedere.
Este o adorabilă lectură de duminică, ce-i drept, de toate duminicile de vreo 3 ani încoace, pentru că de fiecare dată simţi nevoia să te amuzi de experienţa alteia, decât să-ţi conştientizezi propria ta existenţă. Si paradoxul a fost când i-am dăruit-o unei prietene care chiar credea că trăiesc însuşindu-mi principiile cu cadoare dezvăluite în aceste pagini. (referire la cazul XIX, capitolul şapte)

3 comentarii:

  1. sunt de acord... carte cumparata... carte citita... viata ar fi usoara, daca povestioarele ar fi in buzunar permanent...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Miss Mony, ai dreptate (una dintre cele 40% situatii)...o lectura relaxanta (am recitit cateva capitole).... Te gandesti: ,,Iata ca uneori viata mea poate fi subiect de roman..." - te regasesti pe alocuri, indiferent ca esti sau nu singura.

    RăspundețiȘtergere
  3. indiferent că eşti sau nu singură??? Tu ai văzut ce statistici prezintă cartea asta? "Cinci din zece persoane care trăiesc singure o fac pentru că nu au încotro şi cel puţin trei din celelalte sunt enervant de egoiste."

    RăspundețiȘtergere