Copilărie adevărată

     Am avut ocazia astăzi, printre puținele de acest fel în ultimii ani, să văd niște „copii jucându-se”. Pare titlul unui tablou realizat cu multă implicare de un pictor român, dar era atât de viu... Și mi-a plăcut!

     Este sâmbătă. Astăzi a fost primăvară. Iar eu am trăit o zi din secolul XXI. Dimineață scurtă, shopping de chestii non-necesare la Mall, dar cu iluzia că asigură buna dispoziție spre starea de fericire, masa de prânz comandată și servită în orele unei după-amieze târzii. Toate cele prezentate destul de obișnuite, aș zice...

     Ceva nu a fost potrivit în peisaj. Atmosfera a suferit o separare între două lumi. Dincolo de fereastra apartamentului meu mi-am pierdut privirea, mi s-a oprit respirația, amintirile m-au năpădit, dar mai mult decât orice, m-am lăsat vrăjită, până la dispariția din raza vizuală, de ceea ce vedeți mai jos...

Niște „copii jucându-se” (ca pe vremea când eu aveam vârsta lor) cu arcuri și săgeți hand made, certându-se, negociind, provocând, ascunzându-se, țintind,  apărându-se... Cum nu mulți pici știu să copilărească!







Tot povestind despre o zi de sâmbătă încântătoare, a venit deja duminică, nu la fel de... Lot of work, at work!