Din nou februarie...

     Mi-aduc aminte că am scris cu un an în urmă despre ce mi-aș fi dorit să mi se întâmple, despre lucrurile de care îmi era dor, despre ceea ce îmi lipsea și cred că am scris despre amintiri. Cred. Acum e din nou februarie. Am sentimentul unui deja-vu. E din nou vacanță. Dar e un nou început. În sufletul meu toate sunt noi, atât de cunoscute, dar nemaiîntâlnite. Sentimentul de bine dorit s-a instalat fără să bată la ușă, fără preaviz, fără ca măcar să îmi închipui că va stărui. Da, simt toată copleșirea la care am aspirat sufletește cu mult timp în urmă...