Pentru că este week-end, să mai citim...

     Și ca inspirație, trec peste o listă scurtă de volume răsfoite în acestă vară... Unele au rămas neachiziționate. Căci așa mi se pare provocator, să fie ale mele ca să le pot citi când am timp. Am citit în ultimele luni „Apă pentru elefanți” ale cărei pagini le-am terminat într-un peisaj minunat...

 

 

     Înainte de vacanță încercam să înțeleg frământările unui adolescent ce se visa „de veghe în lanul de secară”... Iar ca să am ceva început pe noptieră în fiecare seară, lecturez în prezent James Joyce, „Oameni din Dublin”. (De fapt, nu am noptieră, nu mai am timp să citesc în fiecare seară, iar cartea stă mai mult în poșetă doar-doar mai găsesc timp în tramvai, metrou etc.)

     Pentru că am primit cadou în această vară un bonus pentru achiziționarea „a ceva ce-mi doresc”, amintirea mi-aș dori să fie unul dintre titlurile lui Jamie Oliver. Unul anume... ceva de genul cum să gătești în 24 de ore. Mi-a atras atenția când am răsfoit-o în librăria Cărturești, mi-a plăcut pentru că Jamie îți arată că arta gătitului pleacă din suflet, se deprinde cu multă creativitate și se creează chiar din cămară (prin aranjarea rafturilor, prin aprovizionarea cu o bază de alimente, prin depozitarea lor deloc întâmplătoare).

      Let's go shopping!

 

     Și pentru că am chef și de povestit, nu doar de citit, inserez și spațiul virtual de mult început, despre cum este la școală .

 

...

„Căci am trăit ca să te aștept și în inima mea băteau pașii tăi...”
                                                            Victor Hugo

Ce mi-a placut foarte tare

Pentru ca astazi am timp, iar spatiul meu de savurat amintirile este in asteptare (mereu privesc pe furis ultima postare si vad cum se indeparteaza cu fiecare zi) ma gandeam sa scriu despre ce as fi vrut de cateva luni... "cum a fost pentru mine anul trecut". Si cautand un titlu, mi-am dat seama ca nu am o descriere pentru continut. Imi amintesc doar fotografii, nu recunosc cuvinte, nu am pastrat morale, fapte prea putine. Cred ca detaliile fac diferenta, vorba reclamei, de sunt atat de atrasa de cate unele...

Si cautand fotografii care de obicei vorbesc mai mult decat as face-o eu (daca nu este asa, sa-mi dea cineva de stire!), imi amintesc ca nu mai plecam din decor cand am vazut momentul surprins. Si pentru asta cred ca va ramane fotografia anului. Era 6 decembrie. Trei gramezi de pitici asteptau nerabdatori sa se umple ghetutele, dupa ce le-au confectionat. In fata acestei imagini am nimerit absolut intamplator. Uimirea era pe masura vis-a-vis de ceea ce traisem eu pana atunci: cizmulite spalate de cu seara, asezate una langa alta in fata usii principale. Mi-am daramat un mit si l-am inlocuit cu altul. Era pentru prima oara cand eu vedeam ca Mos Niculae a intrat pe fereastra.

 

Peste cateva ore, Mosul trecuse si prin dulapul meu cu haine... 

Eu - în postura de model

   

 În urmă cu câteva zile 

am avut un shooting pentru kinderii din posesie, 

din care împărtășesc ce a ieșit...

                                                                                               

An entire year of... US

     Start in a very nice friday evening, octomber the 1st, just right here, with beer and frappe, not in a very nice place for us...

     As a result... of first date... comes my breakfast for him... 

     ... his brunch for me... 

     ... my white Valentine's roses...

     ... then my begining of spring... 

     ... his Promotion Day (the 9th May)... and later, mine too (1st september)

     ... all my surprises for him and all good thoughts to share

     

     ... my birthday cheers...

     ... our holiday sunset...

     ... and all these, in harmony with 

                                  

                                  

                                  

     ... Until now was enjoyable, and inciting, and mysterious... 

Cu mânuțele-astea două...

     ... m-am alăturat unui grup de copii în mini-tabăra „Made by you”, însă doar pentru lecția de pictură pe piatră. Ce-i drept, m-a tentat să încerc jucăriile din lut, dar cred că a fost mai puternic sentimentul de nevătămare a mânușițelor mămucuței și ale tătucuței, iar Creangă a înrădăcinat la mine atitudinea de „fată a babei” și la lecția de împungere a lânii cu acul special de țesut. Copiii au fost tare încântați de produsele lor, indiferent de dificultate, dar cel mai încântat „copil” am fost eu și am urmat întocmai etapele necesare produsului finit:

My 35... years and desires start with...

„4 stars” morning

curiosity for the first gift

go on with  „the moment of the day”

                                                                                          

                                            

and  dedication from my best friend...

coffee with... my sister

and finish with tiramisu cake (made all by myself)

A very good morning, Miss Mony!

It's a sunny day from many reasons... 1900 views...

De dinișoară

     Deși termenul (dinișoară) nu e des întâlnit, îl voi defini cu prima ocazie pe aici, însă acum mă grăbesc să postez primul cadou din vara aceasta (anotimpul în care pot spune că mi se-ntorc gesturile de peste an), oferit cu simpatie (n-am mai folosit de mult cuvântul) de către o persoană plină de viață (chiar și la ora aceea). De fapt, n-ar fi primul, deoarece luna iunie a fost plină de cadouri, dar pe acelea le introduc în categoria „profesionale”. 

     Ieri, la ceas de seară, pe neașteptate (așa cum se întâmplă mereu în situațiile plăcute) am ajuns într-un loc plin de oameni, dar cu dorința de a-l revedea mereu, la o limonadă cu o drăguță prietenă. Bucuria revederii a debutat cu ce vedeți aici... și a continuat cu amintirile ultimei întâlniri, care a fost o adevărată sesiune de shopping... Grădina Verona (căci aici am ajuns) era nemaipomenită, discret iluminată, aglomerată, așa cum e fain în fiece seară de vară. Limonada era cea binecunoscută, dar ușor nepotrivită pentru gradele temperate ale serii, de fiecare dată când o gustam îmi închipuiam că am în pahar un cappuccino vienez („mă dau în vânt” după astfel de licori). 

     

     Să revin la „cadou” (deși sunt singura care-l consideră astfel, cred): n-am mai primit așa ceva de la 18 ani, când am descoperit fără să vreau surpriza pentru majorat, iar în momentul aniversar am mimat încântarea, pe atunci tot o monogramă, așa încât aseară am fost atât de încântată să văd din nou un cadou care mi se adresează, care mi se potrivește, atât de șic și de ... „dinișoară” (prietenii știu de ce)!

My morning (with coffee, of course, cappuccino thins and a lot of time)

Drink coffee with ... anything

 ... because the sunrise is more beatiful

 read my sign of the zodiac

  ... and new things about others                                                                                                                                                      








                                                                                                                                               

... at last update my blog life








Have a nice and quiet morning!